DSC00681

 

Dragoş Cîmpanu, primul campion naţional la lupte greco-romane din judeţul Neamţ la categoria seniori, a răspuns „Prezent!“ cînd a fost solicitat să interacţioneze cu copiii în cadrul proiectului „Campionii României în şcoală, liceu şi universitate“. De această dată s-a trecut pragul Complexului de Servicii „Ion Creangă“ Piatra Neamţ din cadrul Direcţiei Generale şi Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Neamţ. Aproape 50 de copii din amintitul centru de plasament au fost bucuroşi de a-l vedea sau chiar revedea pe sportivul legitimat încă la CS Ceahlăul Piatra Neamţ.

Dragoş Cîmpanu a început povestea despre succesul său în sport cu o glumă: „Aveam 28 de kilograme şi când bătea vântul mă ridicam de la pământ!“ Puştii şi puştoaicele din faţa sa au râs cu poftă şi parcă acest gen de abordare a întâlinirii le-a stârnit şi mai tare interesul. Le plăcea campionul. Cîmpanu a continuat să spună tinerilor că a ales luptele după ce mai întâi a vrut să fie fotbalist. La nouă ani visa să joace pe dreptunghiul verde, iar în tribune să fie mii de oameni. „La antrenamente însă eram la fel de firav şi îmi era greu să mă lupt cu cei mai mari ca mine. Plus că atunci când ploua, mingea se îmbiba cu apă şi era atât de grea încât atunci când o loveam cu capul cădeam din picioare. Şi uşor-uşor am ales să renunţ la fotbal. Iar la lupte m-am dus cu fratele meu mai mare“, a afirmat Cîmpanu. Apoi, sportivul care cochetează deja şi cu meseria de antrenor le-a cerut elevilor din faţa sa să privească atent spre varianta de a face lupte la CS Ceahlăul Piatra Neamţ, mai ales că din acel centru au fost selecţionaţi în timp mai mulţi sportivi de mare performanţă. Cel mai mare nume rămâne al luptătorului Mihai Mihuţ, actual campion al României la seniori, multiplu campion naţional la juniori, medaliat cu bronz la Campionatul European de cadeţi şi tot cu bronz la Campionatul Mondial pentru juniori. „Mihai Mihuţ este acum un om realizat din toate punctele de vedere. Prin munca sa îşi întreţine familia, este fericit şi dornic să realizeze şi mai multe performanţe. A ajuns acolo unde a ajuns pentru că a înţeles că poate străbate prin viaţă dacă este disciplinat, corect, muncitor şi punctual“, a precizat Cîmpanu. Tot din centru au fost însă selectaţi şi Codrin Maxim sau Daniel Potoschi, actuale speranţe crescute la CS Ceahlăul Piatra Neamţ, secţia de lupte.

Anul 2000, anul primelor medalii

Copiii l-au întrebat pe luptător când a ales să intre în sala de lupte. Acesta le-a povestit că în 1993. Au urmat şapte ani în care nu s-a apropiat de nici o medalie, iar asta îl deranja foarte tare. Ambiţia şi dorinţa de a vedea cum este să fii pe podium l-au ţinut în sport. Îşi dorea să trăaiască sentimentul de a fi medaliat. Iar în anul 2000 au venit primele rezultate ale carierei. „În acel an am câştigat patru medalii de aur, dintre care una a fost la Campionatul European de cadeţi de la Bratislava“, spunea sportivul şi se îndrepta spre o geantă pe care a adus-o să le arate copiiilor că vorbele sale au acoperire. A deschis geanta, a scos medaliile, iar în acel moment feţele copiilor s-au luminat. Acele distincţii cu panglică au devenit, poate, pentru unii dintre elevii din faţa sa obiective în viaţă. Sigur însă medaliile acelea reprezintă speranţe. „Aceasta îmi este cea mai dragă“, a fost auzit Dragoş Cîmpanu în timp ce arăta „aurul“ din Slovacia. Iar din 2000, elevul antrenorului Ioan Purcariu a adus an de an medalie pentru CS Ceahlăul.

Pentru a ajunge însă la medalii, sportivul le-a devoalat tinerilor de la Centrul de plasament „Ion Creangă“ Piatra Neamţ cîteva detalii despre viaţa de sportiv. Le-a spus că se stă în cantonament şi că acolo programul este strict şi trebuie respectat cu sfinţenie. Că antrenamentele sunt câte două sau chiar trei pe zi. Dar şi că practicarea acestui sport i-a dat şansa de a vedea lumea. A ajuns de multe ori în ţările vecine României, dar şi în altele din Europa, iar experienţa cea mai inedită a fost trăită în China, acolo unde a fost să se lupte pentru un loc la Jocurile Olimpice. Cât despre cel mai important adversar al unui luptător, Cîmpanu a zis: „La lupte suntem împăţiţi pe categorii de greutate şi primul adversar foarte puternic nu este vreun om. Este cântarul. Sunt două-trei zile în care aproape că nu mâncăm nimic pentru a ajunge la greutatea cerută prin regulament. Dar cu timpul te obişnuieşti şi cu acest hop, uiţi de foame şi te pregăteşti de concurs“.

„Când începem activitatea?“

Dragoş Cîmpanu a revenit spre final la ideea de a-i vedea pe copii în sală, la lupte. „Sunteţi copii frumoşi şi buni şi sper să vă văd în sală. Vorbim cu cei care fac deja lupte dintre voi să vă aducă. La sală vă întâlniţi cu mine şi cu antrenorul meu de la club şi ne vom juca. Luptele nu sunt numai trânte, aşa cum le zic unii, acolo învăţăm să facem tot felul de exerciţii, să alergăm corect, să fim buni colegi, să ne respectăm, să facem tumbe, să jucăm şi un fotbal. Vreau să veniţi să ne jucăm şi să facem mişcare“, a fost pledoaria viitorului antrenor pentru sportul care i-a adus atâtea satisfacţii. Copiii s-au strîns în jurul său întrebând care este programul de antrenamente, iar o fetiţă a strigat: „Când începem activitatea?“ Cîmpanu îi aşteaptă, în funcţie şi de programul lor de la şcoală, în fiecare după amiază de la ora 16:00 la 17:30 la sala de lupte a CS Ceahlăul. Nu a plecat însă din faţa copiilor decât după ce a acceptat provocarea de a face un flic-flac. Evident aplaudat la scenă deschisă.

Vasile Panţiru, şeful Complexului de Servicii „Ion Creangă“ Piatra Neamţ, a dat asigurări că îi va îndemna pe actualii beneficiari ai serviciilor instituţiei să meargă la sport. De fapt, în prezent sunt practicanţi de sport între copiii de la „Ion Creangă“: o handbalistă, un fotbalist şi un puşt care a ales să practice aikido. „Dacă stau bine să mă gândesc, în ultimii cincisprezece ani, din acest centru au ieşit oameni foarte buni. Cred că peste 120 de copii au făcut mai târziu facultate şi master, peste 200 au absolvit liceul, iar alţii măcar 100 au terminat o şcolaă postliceală. Am avut şi avem în continuare copii buni în centru nostru şi ne mândrim cu ei. Şi ne bucurăm câ’nd se întorc în Piatra Neamţ şi ne trec iar pragul“, a afirmat Vasile Panţiru, şeful Complexului de Servicii „Ion Creangă“ Piatra Neamţ.

Text şi Foto: Mihalcea Marcel – DJST Neamţ.

 

DSC00676

Dragoş Cîmpanu

 

DSC00682

DSC00680

mihai mihut

Mihai Mihuţ

 

DSC00704

DSC00674

DSC00703

DSC00697

DSC00684

DSC00688

DSC00695

 

DSC00616

Constantin Adam în faţa elevilor din Tarcău

 

Copiii continuă să viseze frumos şi continuă, în inocenţa lor, să creadă în bucuria dată de câştigarea unei medalii.  Eleva de clasa a III-a Ştefania Munteanu a rostit cu voce tare: “Vreau să fiu campioană mondială la alergare”. Ea este unul dintre copiii Şcolii Gimnaziale „Iulia Hălăucescu“ din comuna Tarcău, judeţul Neamţ. Auzise până atunci că fete precum Irina Bordeianu sau Andreea Grăpinoiu – campioane mondiale de junioare în 2017 la alergare montană şi, respectiv, canotaj - au înregistrat asemenea performanţe. Astfel, de pe meleagurile Vitoriei Lipan, personajul principal al romanului „Baltagul“, poate răsări o nouă sportivă de succes a României. Fetiţa pare să fi înţeles că sportul poate fi o variantă pentru viaţa sa, o opţiune de luat în calcul. Expresia din titlu a fost spusă undeva la jumătatea întâlnirii dintre atletul veteran Constantin Adam cu elevii şcolii amintite. Actual antrenor de atletism la CS Cimentul Bicaz şi colaborator cu CS Ceahlăul Piatra Neamţ, sportivul le-a povestit tinerilor adunaţi în micuţa sală de sport a instituţiei de învăţământ din Tarcău despre începuturile sale în sport. Adam şi-a amintit că a iubit sportul de mic şi că atletismul l-a atras cel mai mult. „Poate şi pentru că atletismul stă la baza oricărui sport pe acest pământ. Până şi cei de la şah au nevoie de alergare pentru a se relaxa înainte sau după câte un meci întins pe mai multe ore. Plus că îţi trebuie rezistenţă fizică să stai atâta timp pe un scaun şi să fii concentrat şi să gândeşti jocul“, a spus Constantin Adam. Acesta îşi începuse pledoaria pentru sport însă aşa: „Sportul este frumos şi greu în acelaşi timp, dar bucuriile sunt imense“. S-a referit la frumuseţea stării de spirit a unui sportiv atunci când urcă pe una dintre cele trei trepte a unui podium sau când pe adresa sa vine o convocare la un lot naţional. Dificultatea sportului vine, în schimb, din sacrificiile pe care trebuie să le faci de-a lungul timpului pentru a reuşi.

Cât priveşte rolul antrenorului în succesul unui sportiv, Constantin Adam a dat de înţeles că în ultimele două decenii nu este de ajuns doar să coordonezi activitatea unui copil într-un sport. „Acum antrenorul nu te învaţă doar să îţi faci treaba ca sportiv. Pentru că în mare parte din timp un sportiv şi un antrenor sunt împreună, cel din urmă trebuie să-l înveţe pe cel mai tânăr să fie şi elegant, să fie şi politicos, să ştie să mănânce frumos şi să se comporte în lume. Antrenorul dedicat ia locul unui părinte şi se implică în educarea sportivilor săi pentru a reuşi împreună. Iar marea mea bucurie a fost atunci când am avut sportivi pe podium la campionatele naţionale. Am plâns pentru bucuria acelor copii, pentru că ştiu cât de mult au muncit şi m-au ascultat. Pentru reuşitele mele ca sportiv am zâmbit şi voi zâmbi în continuare. Bucuria copiilor îmi va da mereu emoţii aparte şi sigur voi mai plânge“, a explicat Constantin Adam.

Discuţia purtată la Tarcău a scos în evidenţă dorinţa de a face sport a unor copii, dar care încă se izbesc de refuzul părinţilor. Cu toate acestea ei visează să joace baschet ca LeBron James sau să ajungă pe culmile succesul precum Steluţa Duţă, o fată crescută în orfelinate care a adus României medalii de aur, argint şi bronz la campionatele europene de box feminin. A spus despre ea o copilă de clasa a VII-a, Paula Puiu. Şi nu mică a fost uimirea profesorilor când au auzit numele campioanei din box, semn că eleva se informează citind şi căutând poveşti de succes ale unor copii mai puţin sprijiniţi acasă, dar cu dorinţă şi ambiţie de a triumfa. Constantin Adam a promis celor din Tarcău că va reveni repede pentru o acţiune de selecţie, mai ales că profesoarei Diana Andriesei i-a spus un puşti să-l roage pe „domn’ profesor Adam“ să-l ajute să facă atletism.

Text şi foto: Marcel Mihalcea - DJST Neamţ.

 

DSC00484

 

Proiectul „Campionii României în şcoală, liceu şi universitate“ a continuat în judeţul Neamţ cu prima întâlnire consemnată la o unitate de învăţământ din mediul rural. S-a întâmplat în ziua de vineri, 9 martie 2018, la Şcoala Gimanzială din comuna Bodeşti. Elevii a trei clase – a VII-a, I şi a V-a - au poposit în sala de sport pentru a învăţa din poveştile lui Eusebiu Popa, antrenor de rugby, profesor de educație ficiă și sport cu specializare rugby şi fondator al primul club de rugby feminin din România – Venus Piatra Neamţ, club înfiinţat în 1996.

Ora de sport s-a transformat destul de repede într-una în care elevii au pus întrebări. Iar finalul a fost al celor care până atunci aflaseră lucruri noi. „Râmîn la ideea că nu numai în sport este nevoie de ambiţit şi determinare“, a spus o fată care se gândeşte că a fi avocat este o opţiune pentru viaţa ei. După care un alt puşti, Alexandru Constantin, a afirmat: „Deşi sportul este un domeniu mai puţin agreat, este clar că îţi poate oferi variante“. Întrebat de ce consideră că sportul este un domeniu mai puţin agreat, elevul de clasa a VII-a a răspuns franc şi, în acelaşi timp, tăios: „Eu nu-l consider, dar cei leneşi da“. Pe parcursul discuţiei, cei aproape 70 de copii au fost provocaţi să facă referire la sporturi şi sportivi foarte cunoscuţi. După ce au aflat de Eusebiu Popa că disciplinele sportive se împart în cele de iarnă şi cele de vară, pentru a putea avea şi reprezentare la Jocurile Olimpice, copiii au rostit nume faimoase din sport. Dintre vedetele autohtone actuale au ştiut de Simona Halep, şi-au adus aminte de Cristina Neagu, iar unul dintre ei s-a dus spre trecutul îndepărtat cu „Nadia Comăneci“. Dar cum lista de modele din România s-a oprit la Neagu, una dintre posibilele explicaţii pentru lispă de cunoştinţe din acest domeniu a fost rostită de un băiat: „Pentru că nu ne informăm“.

Eusebiu Popa le-a evidenţiat elevilor calităţile unui sportiv de performanţă. A început cu respect şi disciplină. A recunoscut în faţa tuturor că lipsa de disciplină a dus la despărţirea de multe jucătoare şi jucători. „Dacă nu îţi respecţi colegii, atunci nu poţi forma o echipă. Dacă într-un joc o «rotiţă» nu merge, atunci colegii şi muncesc mai mult decât trebuie şi echipa poate pierde. La echipa noastră cei care au fost indisciplinaţi au fost excluşi şi de grup. Dar şi cine a respectat totul, cine a fost serios, cine a fost atent şi ambiţios, cine a fost disciplinat a ajuns la loturile naţionale“, a spus profesorul. Eusebiu Popa a făcut referire la Irina Hîrjete şi Loredana Juncanariu, jucătoare care au purtat banderola de căpitan de echipă naţională de rugby în 7 la senioare şi, respectiv, junioare. În prezent, cele două, dar şi târgnemţeanca Georgiana Gabor, fac parte din lotul tricolor de senioare. „Concluzia este că se poate“, a spus un copil din sală.

 

Eusebiu Popa selecţionează «mâţele negre»

Eusebiu Popa le este cunoscut unora dintre elevii de la Şcoala Bodeşti. Antrenorul circulă mult prin judeţ pentru a face selecţie de fete în mod special, care mai apoi să formeze echipa de junioare a clubului Venus-Rifil Piatra Neamţ, ce participă în cadrul competiţiilor federaţiei de specialitate. „Le-am spus «mâţele negre» acestor fete pentru că sunt o echipă arţăgoasă. Au echipament personalizat cu această emblemă şi sunt mândre de porecla lor. Le place să muncească şi să câştige, dar se şi bucură de faptul că fac parte dintr-un grup aparte“, a specificat Eusebiu Popa. Iar fetele din Bodeşti care sunt la Venus-Rifil nu s-au sfiit să spună că le place ideea de a face sport şi de a visa că, poate, la vară, se vor găsi bani pentru a participa şi la competiţii internaţionale, având în vedere că invitaţii există deja din Austria, Italia şi Franţa. Eusebiu Popa are experienţa participărilor la nivel internaţional, mai ales că a fost selecţionarul lotului de senioare participant la Campionatul European, grupa valorică B, turneu câştigat de România în 2006.

Odată cu această întâlnire micii elevi de la Şcoala din Bodeşti au aflat şi că profesorul lor de sport este unul cu realizări în domeniu. Andrei Roman este arbitru de fotbal, iar în prezent este component al lotului de Liga 2, având delegări la meciuri în acest eşalon fotbalistic, în cele inferioare, dar şi speranţe că poate promova spre prima divizie. Copiii s-au bucurat de noutatea aflată, şi-au privit cu simpatie profesorul şi au aplaudat reuşita acestuia.

Text şi foto: Marcel Mihalcea - DJST Neamţ.

Eusebiu Popa, o parte dintre Mâţele Negre şi Andrei Roman

 

DSC00522

Carmen Stoleru, înconjurată de viitoare handbaliste

LPS Roman a primit în curtea sa pe Carmen Stoleru în ziua de 16 martie 2018 cu ocazia unui nou episod în cadrul proiectului „Campionii României în şcolaă, liceu şi universitate“. Parcă sugrumată de emoţii, purtătoarea banderolei de căpitan de echipă la CSM Roman, a avut parte de o întâlnire mai lungă decât de obicei. Şi asta pentru că după ce marea majoritate a elevilor prezenţi la eveniment au părăsit sala, Carmen Stoleru a mai zăbovit cu bucurie pentru a da autografe unui grup de fetiţe ce practică handbalul la LPS Roman şi care o privesc drept model de urmat. Plus că „semnăturile“ au fost începutul a aproape cincisprezece minute de discuţii libere. Fetiţele au vrut să afle secrete ale unei jucătoare cu experienţa lui Carmen Stoleru, interesându-se chiar şi de felul în care se aruncă la poartă dintr-o anumită poziţie.

„Discuţia de la final mi-a plăcut foarte mult cu aceste fete care îşi doresc să ajungă handbaliste. Au şansa de a vedea cele mai bune echipe din România aici la Roman şi cred că acest aspect este foarte important în creşterea lor. Sper însă că toţi au înţeles că fără muncă şi fără ambiţie nu pot face mare lucru în viaţă“, a spus Carmen Stoleru cînd s-a tras cortina peste „ora“ petrecută la LPS Roman. Cât priveşte restul celor aproape 60 de minute rezervate proiectului, au fost momente interesante. Handbalista a povestit că a ales sportul cu mingea mică devreme şi că a făcut asta alături de sora sa Georgiana, la Piatra Neamţ. Ambele au promovat la senioare sub comanda lui Dan Valentin în oraşul de la poalele Pietricicăi, după care au jucat în Liga Naţională. Carmen Stoleru a jucat numai la Roman în primul eşalon handbalistic al ţării, acolo unde este căpitan de echipă de aproape opt ani. „Nu aveam stare acasă şi m-am dus la handbal. Aveam sportul în sânge, pentru că şi mama mea a făcut volei. Iar acum handbalul este viaţa mea. Nu mă văd trăind fără handbal după ce voi renunţa la cariera de sportiv“, le-a spus handbalista celor peste 100 de copii din faţa sa.

„Nu îţi este teamă de greşeală?“, a fost întrebată sportiva, iar Eugenia Tăbuci, profesor şi antrenor al catedrei de handbal la LPS Roman nu a ratat momentul de a le atrage atenţia celor tineri asupra unui aspect important în timpul unui joc: „Delimitaţi teama de a greşi de curaj! Carmen şi-a asumat de multe ori acţiuni în ultimele secunde ale meciurilor, a avut curaj, a riscat, a marcat şi echipa a câştigat“. Jucătoarea echipei recent calificate în penultimul act al Cupei României la handbal feminin a completat-o pe Eugenia Tăbuci: „Chiar şi atunci când luptăm împotriva unor formaţii foarte tari, cum e acum CSM Bucureşti, nu trebuie să îţi fie niciodată teamă de adversar“. De asemenea, Stoleru i-a îndemnat pe elevi să îşi asume responsabilitatea, după ce a aflat că sunt destui cărora nu le place să fie căpitan de echipă, tocmai de teamă că pot greşi şi că pot fi primii care primesc reproşuri în timpul sau după un eveniment sportiv din partea antrenorilor. „Să fii căpitan de echipă este greu şi-n acelaşi timp frumos. Nu trebuie să îi fie numănui frică de această postură“, a explicat sportiva.

Momente grele în carieră au fost şi  în cazul lui Carmen Stoleru. S-a întâmplat chiar la începutul acestui an, cînd din cauza unei accidentări a fost nevoită să stea în tribună şi să îşi vadă colegele jucând. „Acestea sunt cele mai dificile momente din viaţa unui sportiv. Este foarte greu să vezi din tribună cum colegele tale, echipa ta, se bate pentru victorie şi tu nu poţi decât să le ţii pumnii, să te bucuri pentru reuşite şi să te intristezi când treaba nu merge cum ne dorim“, a precizat handbalista.

Carmen Stoleru ar mai vrea o astfel de experienţă precum cea de la „Campionii României“, în care să poată povesti din cele învăţate tinerilor care vor vrea să o asculte. „Am trăit pentru prima dată în viaţă asemenea clipe în care să am emoţii foarte mari. Parcă am uitat tot ceea ce mi-am dorit să le transmit. Mă aşteptam să vină ei cu întrebări, să caute informaţii, dar le lipseşte încrederea de a comunica, iar la acest capitol trebuie să fii bun şi în sport. Doar prin comunicare o echipă poate face pasul înainte, poate deveni mai bună“, a completat căpitanul echipei CSM Roman.

Text şi foto: Marcel Mihalcea - DJST Neamţ.

 

DSC00443

„Campionii României“ au avut un reprezentant important în persoana fostei atlete Alina Militaru în Şcoala Gimnazială „Daniela Cuciuc“ din Piatra Neamţ. Alina Militaru a fost un sportiv  cu o carieră de apreciat. A participat la Jocurile Olimpice de la Atena 2004, a fost multiplă campioană naţională, multiplă medaliată la balcaniadă, participantă la Campionatul European de atletism în sală pentru seniori, a stabilit două recorduri naţionale, a câştigat titlul la Jocurile Francofoniei, a avut argint la europenele de juniori mari şi bronz la mondialele de juniori mici. Iar acum se ocupă de creşterea unor posibili viitori campioni pentru CS Ceahlăul Piatra Neamţ şi este şi profesor de sport la Liceul Tehnologic „Spiru Haret“ din Piatra Neamţ. Fosta săritoare în lungime a transmis mesajul său despre sport unui auditoriu de aproximativ 100 de copii.

De departe, cea mai curioasă şi „vorbăreaţă“ grupă a fost cea a piticilor din clasa a II-a A. Ei au pus întrebări multe de-a lungul întâlnirii, arătând că atenţia la detalii nu le lipseşte. Asta în timp ce colegilor de la clasele a VI-a A şi B, a VII-a A şi a VIII-a părea că le este de ajuns să asculte şi să asimileze informaţiile. Primele reacţii de uimire au apărut când Alina Militaru le-a spus elevilor că a avut o carieră de 20 de ani ca sportiv, din care 15 ani i-a petrecut alături de antrenorul Ion Iorga, după ce fusese descoperită de profesoara Eugenia Aman şi mai lucrase cu antrenorii Dan Cojocaru şi Temistocle Mîţă. Urechile şi ochii celor mici s-au deschis atunci şi mai tare, în timp ce vocile lor doar mai „şopteau“ câte ceva. Au aflat astfel că salba de medalii şi trofee a sportivei cuprinde peste 50 de distincţii, dar, mai important, că amintirile rămân nepreţuite. Amintirle sunt în mintea fiecăruia sau prind diferite forme. Pentru Alina Militaru, amintirile iau forma unei colecţii impresionante de 120 de căni cu însemnele oraşelor în care a fost ca sportiv. „Câââââââât?!?!?!“, au reacţionat copiii, după care a urmat şi un „uaaaaauuuuu“ prelungit cînd li s-a confirmat numărul. „Aveţi o vitrină în care le ţineţi?“, a fost întrebarea logică ce a urmat, la care a venit şi răspunsul antrenoarei: „Am o vitrină mare şi încăpătoare, un loc special pentru sufletul meu“. Cănile-amintiri stau lângă medalii, trofee, diplome. „Când mă va întreba fiul meu ce am făcut în viaţă, îi arăt dovezi “, a completat Alina Militaru. Mai mult însă, se bucură că cea mai lungă săritură într-un concurs oficial a fost 6,73 metri, „zbor“ ce i-a asigurat prezenţa la Jocurile Olimpice de la Atena.

Actualul antrenor şi profesor a ţinut să le spună elevilor că între ei este şi un copil care are deja rezultate în atletism. La Şcoala „Daniela Cuciuc“ din Piatra Neamţ învaţă Robert Gavril, medaliat de patru ori cu aur la naţionalele categoriei „copii 2“, în 2016, şi o dată cu argint, în 2017, la „copii 1“. Alina Militaru a explicat şi de ce atletismul este un sport important şi de ce fără atletism sportivii nu ar putea realiza lucruri măreţe în arene: „Mişcările din atletism te învaţă să alergi, să respiri în timp ce faci efort, să acumulezi forţă, viteză, să ai îndemânare. Sportul, nu numai atletismul, te ajută să devii mai relaxat, să te dezvolţi fizic şi psihic mai bine şi să înveţi ce este acela spiritul de echipă, să vrei să te autodepăşeşti şi să îţi respecţi adversarul. Pentru a ajunge însă în vârf este nevoie să ai şi talent, dar mai ales să faci totul cu plăcere“. Atleta a vorbit mai apoi de sacrificii, de muncă şi de sprijinul antrenorului, dar a fost nevoită să explice şi de ce banii nu erau o ţintă în anii ’90, cînd ea a ales să practice acest sport. „Pe atunci nu banii erau importanţi, ci dorinţa şi mândria de a merge la un campionat naţional. Banii au venit pe urmă, dar noi tot cu gândul la medalii munceam. Sportul de performanţă îţi cere tot timpul pe care îl ai. Am stat în cantonamente câte patru luni pe an, cu câte două antrenamente pe zi, dar mereu aveam cu mine manualele şi învăţam “, spunea Militaru, când a fost întreruptă de un elev: „Ce medie generală aveaţi?“. Zâmbind, antrenoarea a răspuns: „Eram elevă de primii cinci în clasă. Sigur că profesorii ştiau că fac sport de performanţă şi mă sprijineau, dar niciodată nu m-am dus cu lecţia neînvăţată la oră şi niciodată nu am stat cu capul plecat, precum struţul cu capul în nisip“. Când a fost întrebată dacă a fost la un pas de a renunţa, fosta sportivă a recunoscut că au existat momente în care rezultatele o făceau să creadă că este timpul să se lase. „Am avut însă lângă mine braţul de sprijin, pe antrenorul Ion Iorga, care a ştiut să mă motiveze să merg mai departe“.

Spre finalul întâlnirii, Alina Militaru a aflat că unii dintre cei din sală fac sport şi în afara orelor de la şcoală. Elevii au să practice fotbal, karate, înot, volei. Şi poate şi atletism în viitor, mai ales că întrevederea s-a încheiat cu promisiunea antrenoarei de a veni la selecţie, spre bucuria copiilor. Mai ales a celor de la clasa a II-a care n-au plecat fără să o îmbrăţişeze pe campioană. Şi asta poate pentru că au văzut prima dată pe viu un „model“ ce poate fi urmat?

Text şi foto: Marcel Mihalcea – DJST Neamţ

 

DSC00439

DSC00449

DSC00464

DSC00456