DSC01955
 
Naţionala U19 de futsal a României este la Piatra Neamţ pentru două jocuri amicale în compania echipei similare a Republicii Moldova, iar DJST Neamţ a profitat de prezenţa tricolorilor aici pentru o întâlnire în cadrul proiectului „Campionii României în şcoală, liceu şi universitate“. Invitaţia a fost acceptată de către antrenorul principal, Endre Kasco, de jucătorii Robert Crişan (căpitanul echipei) şi Teodor Lungu (portar) şi de către pietreanul Cristian Vornicu, reprezentantul futsalului în Comitetul Executiv al Federaţiei Române de Fotbal şi delegat UEFA pentru jocurile de futsal. Gazda evenimentului a fost Şcoala Gimnazială „Elena Cuza“ din Piatra Neamţ, care a fost reprezentată de 100 de elevi din clasele a VI-a A, a VI-a B şi a VII-a A şi de directorul adjunct, Ioana Antonovici.
După o scurtă prezentare a fiecăruia dintre oaspeţi, în sala de sport a acestei unităţi de învăţământ a început un dialog interesant purtat cu elevii. Mai grea la început, pentru că lipsa de încredere în forţele proprii este specifică vârstei copiilor prezenţi în sală, comunicarea între părţi a devenit tot mai intensă odată cu trecerea timpului. Asta poate şi deoarece Cristian Vornicu a avut o idee inedită: „Am patru insinge cu însemnele UEFA. La final, fiecare dintre noi patru va acorda câte o insingă copilului ce a pus cea mai interesantă întrebare“. Şi întrebările au fost despre aproape orice.
 
„De ce se face fotbal în orice oraş din lume şi alt sport nu se face chiar în fiecare oraş?“, „Care este diferenţa între fotbal şi fotbalul american?“, „Pentru voi, ca jucători, antrenorul este un exemplu de urmat?“, „Poate ajunge un copil la performanţă chiar dacă nu începe sportul de vârstă fragedă?“, „Când terminaţi cu fotbalul ce veţi face?“, „Cel mai important joc al carierei care a fost?“, „Cel mai dificil moment al carierei când a fost?“, „Dacă veţi avea un meci foarte important şi cineva drag ar avea nevoie de ajutorul dumnevoastră ce veţi alege?“, „Cum de faceţi aşa multe sacrificii când ştiţi că pierdeţi clipe alături de familii şi prieteni?“ „Care sunt argumentele prin care mă puteţi convinge să aleg futsalul şi nu fotbalul?“
 
Setul de întrebări de mai sus reprezintă doar o parte din ce s-a întrebat în sala de sport a Şcoalii Gimnaziale „Elena Cuza“ din Piatra Neamţ. Iar „intervievaţii“ au răspuns pe rând, privind adesea în ochi copilul ce a pus întrebarea. Faptul că sportivii au avut mereu replici coerente a făcut ca şi curajul elevilor să crească. Cei mici au primit astfel încredere că se poate purta un dialog serios şi frumos în acelaşi timp cu oameni pe care nu i-au văzut în viaţa lor. Reprezentanţii echipei naţionale U19 de futsal a României le-au explicat copiilor de ce au ales acest sport şi ce sacrificii fac în fiecare zi pentru a fi mai buni. S-a vorbit despre visuri de a juca sau antrena în Liga Campionilor, de a ajunge la un turneu final de Campionat European, de a juca la cel mai bun club de futsal din lume. Au fost răspunsuri despre emoţii trăite la diferite partide, despre gânduri şi frământări de dinainte şi după jocuri, de analize proprii ale evoluţiilor proprii, dar şi despre respect şi colegalitate. Atât antrenorul Endre Kacso, cât şi jucătorii Robert Crişan şi Teodor Lungu au atras atenţia copiilor despre importanţa prezenţei la şcoală, despre importanţa timpului acordat pentru studiu. Cei doi jucători vor avea examen de bacalaureat în vara lui 2019, astfel că învăţatul este o parte importantă din viaţa lor în prezent. „O altfel de oră de sport“ s-a încheiat cu multe întrebări nepuse, pentru că timpul s-a scurs rapid, dar cu elevi care au părăsit sala de sport a şcolii pietrene doar după ce şi-au aplaudat oaspeţii şi au promis că vor fi în tribune la jocurile din Polivalenta pietreană.
 
România U19 va înfrunta Moldova U19 în două jocuri amicale la Piatra Neamţ, în Sala Polivalentă în zilele de 21 noiembrie, de la ora 18:00, şi 22 noiembrie, de la ora 12:00. Aceste jocuri fac parte din planul de pregătire a participării la preliminariile Campionatului European rezervat acestei categortii de vârstă.
 
Text şi foto: Marcel Mihalcea - DJST Neamţ
 
DSC01957
 
DSC01959
 
DSC01964
DSC01965DSC01967DSC01968DSC01969DSC01971
DSC01972DSC01975DSC01977DSC01984DSC01988

Laura Pal si sora sa Delia

Laura Pal și sora sa, Delia

 

Proiectul „Campionii României în şcoală, liceu şi universitate“ s-a reluat la Neamţ cu o întâlnire între o junioară campioană, Laura Pal, şi elevii Şcolii Gimnaziale Nr.11 din Piatra Neamţ. Pentru sportiva de 17 ani a fost de fapt o revenire în instituţia în care a învăţat prima dată tainele scrierii, cititului şi a calculelor. Laura Pal şi-a câştigat dreptul de a face parte din acest proiect tocmai în 2018. Componentă a lotului naţional şi legitimată la CS Ceahlăul Piatra Neamţ, canotoarea a devenit în acest an campioană europeană la juniori, campioană şi vicecampioană balcanică la juniori, dar a fost şi medaliată cu bronz la Campionatul Mondial pentru juniori.

Plină de emoţii în faţa unei săli în care s-au adunat copii din cinci clase, sportiva a precizat tuturor prin ce este legată de Şcoala 11. „Am fost elevă aici“, a spus Laura, fapt care a bucurat asistenţa. A fost un moment în care liniştea s-a lăsat şi mai tare în „tribună“. Apoi, sportiva şi-a prezentat performanţele. Puştii din faţa sa au savurat fiecare informație, iar la finalul înşiruirii au aplaudat. Şi nu au avut nevoie de îndemnul cuiva. Cea pe care acum o percepeau drept colega lor mai mare merita din plin aprecierea tuturor. Aplaudau şi zâmbeau.

Performera le-a vorbit şi despre greutățile acestei cariere care se anunţă impresionantă. „Când voi toţi faceţi ce vreţi vara, eu mă trezesc dimineaţa şi fac două antrenamente pe zi. Am un program impus. Iar seara la zece sunt în pat la somn“, a afirmat sportiva. Stă zece luni pe an în cantonament cu loturile naţionale. Acolo îi sunt acum familia şi prietenii. Aceste roluri sunt îndeplinite de antrenori, de echipa medicală de la loturi, de oamenii care sunt angajaţi în diferite compartimente şi care pun suflet în tot ceea ce fac pentru sportivi. „De fapt rezultatele acestea sunt şi ale lor. Ei ne sunt aproape şi ne sprijină moral, ajutându-ne să nu cedăm “, a spus Laura, fiindu-le astfel recunoscătoare tuturor pentru sprijin. Timpul petrecut departe de familie a schimbat-o pe canotoare. A maturizat-o. Copilul de 17 ani pare că știe deja ce vrea de la viață. Şi pentru a le dovedi tuturor că vorbele sale au sens când spune că traiul departe de familie a făcut deja din ea un om mare, sportiva i-a întrebat pe copii: „Voi când vă loviţi la cine strigaţi prima dată?“. Răspunsul a venit firesc: „La mama“. „Ei vedeţi, eu dacă strig la mama, ea îmi răspunde doar la telefon“, a replicat sportiva. Cât despre prieteni adevăraţi, ea consideră că aceşti a sunt rari.

 

Frica de apă, de avion, răutatea oamenilor, respectul pentru părinţi

A urmat un moment mai mult decât interesant cu Laura Pal în prim-plan, atunci când a vrut să transmită auditoriului un mesaj prin care cerea copiilor să aibă mereu încredere în forțele proprii. „Poate unii nu aveţi darul de a învăţa. Nici eu nu am fost foarte bună la învăţătură. Dar nici un copil nu este prost, asta să ştiţi. Mie mi s-a spus «fată eşti proastă» şi am vrut să le arăt acelor oameni că nu sunt, că am ambiţia să ajung cineva. Acum acei oameni, când mă văd pe stradă, lasă capul în jos. Eu am ajuns să fac ceva cu viaţa mea. Mi-am depăşit limitele. Copii frumoşi, să nu permiteţi nimănui să vă spună că nu puteţi. Dacă vrei să ajungi astronaut sau medic chirurg, poţi să o faci“, au sunat cuvintele campioanei europene. Era parcă o răbufnire, o replică dură dată trecutului şi oamenilor superficiali cu care s-a intersectat. Au fost clipele în care Laura Pal a arătat tuturor că ambiţia, determinarea, munca şi sacrificiul sunt argumente pentru o viaţă plină de satisfacţii.

A vorbit și de frici. I-a fost atât de frică de apă încât atunci când a trebuit să se urce în barcă prima dată nu mai voia să audă de canotaj. Acest „monstru“ a fost apoi uitat, dar a apărut altul: frica de zbor. Când a mers prima dată cu avionul a avut emoţiile cele mai mari, dar totul a fost pus la spate. Ţelul ei în viaţă nu a depins de temeri, ci de ambiţie. Munca de zi cu zi nu o sperie pe Laura Pal. Aşa cum nu a speriat-o canotajul şi tot ce se anunţa a însemna acest sport în urmă cu patru ani. La o oră de georgrafie, a profesorului Stan Tatu, care a şi fost prezent la revenirea fostei sale eleve în şcoală, în clasă a apărut antrenorul Valentin Gavril. Acesta a pus ochii pe ea şi i-a prezentat oferta educaţională a Liceului cu Program Sportiv din Piatra Neamţ. Fetiţa de 13 ani de la vremea aceea a acceptat imediat ideea şi a vrut sport. „M-am dus la mama şi prima dată mi-a zis că ce să caut eu la canotaj. Şi după multe rugăminţi şi cu promosiunea că o să fiu cuminte, mami m-a lăsat să aleg. Şi am ales“, a povestit medaliata cu bronz de la mondialele de canotaj pentru juniori din 2018. Poate şi acesta este un motiv în plus pentru Laura Pal de a-şi iubi părinţii. „Să vă iubiţi părinţii. Ei vă vor fericiţi. Ei vă vor binele. Să vă bucuraţi de prezenţa lor cât mai mult“, le-a transmis campioana celor din faţa sa.

 

Nu are un idol, dar este model pentru sora sa

Campioana Laura Pal nu are un idol. Nu are un model principal pe care vrea să-l urmeze. Crede că cel mai bine este să „furi“ de la cei din jurul tău câte ceva bun. Elisabeta Lipă este cea mai mare canotoare a tuturor timpurilor, dar pentru pietreacă nu reprezintă destul pentru a o avea drept idol. „Eu iau ce văd mai bun la oameni, iau ce îmi place şi consider că pot face şi eu. De exemplu, acum ceva timp am văzut la colega mea de club Andreea Grăpinoiu că este atât de ambiţioasă şi că vrea titlul european şi pe cel mondial. Asta am vrut şi eu atunci. Din păcate în acest an nu am reuşit decât să câştig titlul european, dar voi lua aurul şi la mondiale, anul viitor la Tokyo“, a spus Laura Pal. De asemenea, a văzut cum două canotoare senioare, Gianina Beleagă şi Ionela Lehaci au trecut peste toate problemele şi peste tot ceea ce a însemnat pregătirea dificilă şi au ajuns campioane mondiale la senioare. Toate acestea sunt pentru eleva antrenorului Valentin Gavril destule argumente că şi ea poate, că şi pentru ea se va mai cânta imnul. „Bucuria câştigării unei medalii nu poate fi redată în cuvinte. Mândria că România este pe podium nu se poate exprima, trebuie trăită“, a mai afirmat sportiva. Dacă ea nu are idol, a devenit în schimb model pentru sora sa mai mică, Delia, care a fost în sală pe toată durata evenimentului. Aceasta din urmă este acum elevă în clasa a cincea a Şcolii Gimnaziale Nr.11 din Piatra Neamţ şi face geografia tot cu profesorul Tatu. Despre sora sa, canotoare spune: „Ei îi place mai mult mingea şi face handbal. Am încercat să o atrag spre canotaj, dar vrea handbal. Mă bucur că vrea şi că nu pierde timpul la jocuri pe calculator“.

Întâlnirea de la Şcoala 11 s-a terminat pentru Laura Pal cu o sesiune de autografe. Copiii pare că au înţeles că a lor colegă mai mare este un model de urmat. Au vrut şi fotografii, mai ales că fiecare a scos câte un telefon pentru a avea amintiri, dar cel mai important pentru unii era o îmbrăţişare. Voiau să strângă în braţe o campioană. O aveau la îndemână nu au ratat momentul. Iar Laura nu a plecat din sală până nu i-a bucurat pe toţi. Înțelese cu mult timp în urmă că un bine se face atunci când este nevoie de el.

Text şi foto: Marcel Mihalcea – DJST Neamţ.

Laura Pal alături de directorul Carmen Asiminei și profesorul de georgrafie Stan Tatu

 

Colțul Centenarului la Școala 11 Piatra Neamț

 

           DSC00797

Ionuţ Ştefănescu

 

        Ora de „Campionii României“ s-a ţinut vineri, 18 mai 2018, în sala de sport a Colegiului Tehnic „Spiru Haret“ din Piatra Neamţ. Patru clase. în total cam 120 de elevi, au răspuns prezent la întâlnirea cu Ionuţ Ştefănescu, profesor de sport la bază, dar în prezent angajat al Casei Corpului Didactic Neamţ. Ce l-a recomendat pe Ştefănescu pentru a fi parte a acestui proiect? Este unul dintre cei mai vechi practicanţi de arte marţiale din judeţul Neamţ, cu rezultate importante atât ca sportiv, cât şi ca antrenor la clubul pe care l-a înfiinţat, Ronin Piatra Neamţ. Numai că activitatea sa sportivă nu se rezumă doar la karate, ci este completată de alpinism. Este unul dintre alpiniştii cunoscuţi din Neamţ, cu ascensiuni importante pe munţii din Europa, Africa, America de Sud şi Asia. Nu a ajuns încă pe Everest, cel mai înalt punct de pe Terra, dar a bifat o serie de vârfuri muntoase importante precum Elbrus (5.642m - cel mai înalt pisc din Europa), Mont Blanc (4.810m – cel mai înalt pisc din Munţii Alpi), Kilimanjaro (5.895m - cel mai înalt vârf din Africa), Cerro Aconcagua (6.962m – Argentina, cel mai înalt munte din lume în afara piscurilor din Himalaya), Baruntse (7.129m) sau Cho Oyu (8.201m – cel mai înalt vârf cucerit de alpinist).

          Experienţa acumulată în asemenea expediţii, dar şi în sala de antrenament, l-au făcut pe Ionuţ Ştefănescu să le povestească elevilor despre dreptul la a visa al fiecăruia, despre reuşite şi eşecuri, despre cum te pregăteşti pentru o aventură şi în ce fel obţii rezultate meritorii în orice domeniu. Primul exemplu a fost despre echipă. “În alpinism semnăm un contract nescris pentru vieţile noastre. Dacă nu am încredere în colegul meu, că face totul aşa cum trebuie, atunci gândul meu acolo sus pe creste nu va fi la a urca şi mai mult, ci la a fi atent să nu cad. Pe munte, echipa trebuie să fie toată conectată la acelaşi ţel. Eu depind de colegii mei, dar şi colegii mei depind de mine”, a spus invitatul. Ştefănescu a continuat apoi discuţia despre munca în sala de antrenament alături de practicanţii de arte marţiale, dar şi despre obligaţiile pe care le au oamenii atunci când ies din casă. „În orice activitate din viaţă fiţi voi un exemplu pentru ceilalţi. Cînd mergem într-o drumeţie sau doar la plimbare prin oraş, nu trebuie să se ştie că a fost cienva pe acolo. Sau pe munte când urcăm, atunci când cărăm un ruscas plin cu lucruri şi mâncare, după ce mâncăm sigur ne putem căra şi ambalajul acasă. Pe munte nu este nimeni care să vină să-l strângă. Dacă tu sau tu sau tu (n.n. – arăta câte un elev în sală) îţi strângi gunoiul, atunci nu va putea să spună nimeni că avem o ţară murdară. Doar aşa făcând vom avea apoi dreptul să le cerem celorlaţi să fie corecţi“, a afirmat Ionuţ Ştefănescu. Şi copiii au vrut să ştie despre expediţii şi destinaţii, iar invitatul le-a povestit. Le-a spus şi cum a crezut că poate ajunge în Masivul Himalaya şi cum totul s-a legat în favoarea sa, deşi el era conştient de faptul că din punct de vedere financiar o astfel de aventură era greu de realizat. Totuşi, în 2010, alpinistul a ajuns pe Chulu West (6414), pentru prima dată în cel mai cunoscut masiv muntos al lumii. Au urmat, ani la rând alte şi alte ascensiuni şi multe amintiri adunate. Şi-a încercat norocul pe Ama Dablam (6.856m), dar s-a oprit la altitudinea de 6.000 de metri. A ajuns în schimb pe Baruntse (7.129m), Mera Peak (6.476m), Cho Oyu (8.201m), Island Peak (6.189m) sau Lobuche Peak (6.119m)

          Ionuţ Ştefănescu le-a dat câteva indicii elevilor şi despre cum se obţin rezultatele bune la învăţătură. „Nici un profesor nu vrea să înceapă anul şcolar cu o notă proastă dată unui elev, aşa că la început de an este vremea cea mai bună pentru a pune mâna pe o astfel de notă. Sau iarna, cînd nu este timp prea mult de stat afară în frig, puteţi să vă atingeţi acest obiectiv, nu vara, când este frumos afară şi gândurile voastre nu pot sta prea mult la învăţat. Dar important este să fii mereu pregătit“, le-a transmis antrenorul. Fără a le spune clar că în viaţa trebuie să ai continuitate într-o activitate pentru a avea succes, să fii perseverent şi determinat, de fapt Ştefănescu tocmai asta le-a explicat copiilor. Şi i-a rugat să îndrăznească să viseze. „Dacă voi nu visaţi la note mari la examenul de la sfârşitul clasei a opta, atunci cine să o facă pentru voi? Trebuie să vă doriţi să ajungeţi undeva, dar să nu vă aşteptaţi să primiţi ceva căzând din cer. Dacă voi vreţi să faceţi mişcare pentru sănătate, atunci ieşiţi din case, pentru că părinţii nu vă vor opri. Nu neg importanţa şi nevoia a de a sta pe internet în zilele noastre, dar contează cît stăm pe diferite site-uri. Ce urmărim acolo? Viaţa trebuie să o trăiţi voi, nu priviţi pe internet la cum şi-o trăiesc alţii“, a completat invitatul. Ionuţ Ştefănescu i-a invitat pe elevi şi a la învăta despre fotografie: „Este noua mea mare provocare şi sunt dedicat 100%. Vreau să învăţ, dar şi să-I învăţ pe alţii despre acest domeniu care mi se pare fascinant. Şi vă aştept orcând să învăţăm împreună, să facem drumeţii împreună, să plantăm copaci pe dealuri, să mergem pe munte“.

Text şi foto: Mihalcea Marcel – DJST Neamţ

 

Alina Militaru (şi ea invitată în trecut în proiectul „Campionii României în şcolaă, liceu şi universitate“), alături de Ionuţ Ştefănescu

 

Ionuţ Ştefănescu, după cucerirea vârfului Baruntse (7.129m)

 

Andrei Ursache (profesor de educaţie fizică la „Spiru Haret“), Alina Militaru (profesor de educaţie fizică la „Spiru Haret“), Mona Cozma (director adjunct la „Spiru Haret“), Ionuţ Ştefănescu, Radu Mititelu (director la „Spiru Haret“)

 

Gabriel Țapu, primul din dreapta, alături de Angela Curpăn (directorul Școlii Tămășeni) și profesorii de sport Georgiana Lungu și Cătălin Dumitriu

 

În cadrul proiectului „Campionii României în şcolă liceu şi universitate“ s-a consemnat o nouă întrevedere în mediul rural. După prezenţele de la Bodeşti şi Tarcău a venit rândul elevilor de la Şcoala Tămăşeni să primească un imbold pentru a face sport. Pentru că vremea a permis, evenimentul de la Tămășeni a avut loc pe terenul de sport al școlii, fiind prima întâlnire înregistrată într-un astfel de cadru până acum. Cel care a încercat să le transmită copiilor idei despre importanţa sportului în viaţă este antrenorul de fotbal Gabriel Ţapu. Acesta activează ca antrenor principal la CSM Roman, singura echipă nemţeană în primele trei eşaloane fotbalistice ale ţării, dar are în grijă şi grupe de copii şi juniori ale aceluiaşi club. De-a lungul carierei, Ţapu a fost jucător în Divizia B pentru Laminorul Roman, Cetatea Târgu Neamţ şi Relonul Săvineşti, iar în Divizia C a mai evoluat pentru ITA Piatra Neamţ şi Explorări Câmpulung Moldovenesc. „Sportul de performanţă sau doar cel de plăcere vă ajută să vă dezvoltaţi fizic şi psihic. Un om care face mişcare des are chef de viaţă, este mai bine dispus şi mai atent la tot ce se întâmplă în jurul său. Important este însă să munciţi şi să fiţi serioşi“, a spus Gabriel Ţapu la început. Apoi antrenorul a vrut să afle câți dintre elevi practică vreun sport în afara orelor de la școală. Multe mâini s-au ridicat pentru că mare parte dintre băieții și fetele școlii din localitate practică fotbalul la Unirea Tămășeni, asociație sportivă locală ce este reprezentată în toate cele trei competiții organizate la nivel județean pentru juniori, adică Juniori C (U15), Juniori D (U13) și Juniori E (U11). Toate echipele sunt pregătite de profesorul de sport de la școală, Cătălin Dumitriu. De fapt, echipa de fotbal feminin a unității de învățământ amintite a fost în 2017 la turneul final al Cupei Tymbark. Din echipa respectivă sunt patru fete legitimate la Unirea Tămășeni și joacă în campionatul județean de băieți, plus că unul dintre puștii profesorului Dumitriu, Alexandru Ciobanu, a terminat pe locul doi în clasamentul golgheterilor întrecerea județeană în sezonul 2017-2018. ”Poate vă gândiți pe viitor să continuați cu sportul. Acest domeniu este vast. În sport poți fi jucător, antrenor, arbitru, medic și poți ajuta sportivii ca spectator. Sportivii au nevoie de sprijinul moral al oamenilor din tribună. Poate unii dintre voi veți ajunge la Roman la Liceul cu Programul Sportiv și poate mai sus. Sigur aveți drumul vostru în viață, din indiferent de domeniu sigur trebuie să munciți mult. Vă trebuie ambiție și trebuie să faceți totul cu plăcere. Aveți profesori de sport buni care știu ce sfaturi vă pot da”, a mai spus Țapu. Acesta nu s-a referit numai la Cătălin Dumitriu, ci și la profesoara Georgiana Lungu, actual arbitru în Liga Națională de handbal feminin alături de colega sa Mihaela Paraschiv.

Întrebați ce cred că vă poate oferi sportul în viață, copii au început să spună: bani, valoare, succes, faimă, trofee. ”Știți voi cum se poate ajunge la succes, bani și valoare”, a fost următoarea întrebare pentru copii, la care unul, Rareș Boboc, a răspuns: ”Prin muncă”. Același puști de clasa a V-a a precizat apoi: ”Acasă muncim pentru a avea ce mânca, la școală muncim pentru a avea un viitor”. Și antrenorul de la CSM Roman a completat: ”La școală învățați litere și cifre, iar apoi repetați pentru a forma cu ele propoziții, pentru a înțelege ce vi se predă și pentru a rezolva probleme la matematică. Prin comparație, în fotbal, aceste litere și cifre sunt exercițiile de bază, adică preluarea, pasarea și șutul. Controlul mingii va duce mai apoi la scheme de joc și la combinații care ne ajută să câștigăm meciuri”. Apropiați mai mult de fotbal, copiii i-au identificat pe Cristinao Ronaldo și Lionel Messi drept cei mai buni din lume. Știu că pe 26 mai 2018 este programată finala Ligii Campionilor și că în vara acestui an va fi turneul final al Campionatului Mondial de fotbal. ”Îmi place că știți toate astea, dar cei mai buni sunt așa pentru că în fiecare zi sunt dedicați sportului. Banii sunt importanți, dar sigur munca vă va fi răsplătită. Gândurile voastre nu trebuie să fie doar la bani. Cei mai buni jucători ar putea sta la umbră pe plajă la câți bani au Dar ei fac totul cu multă plăcere și continuă să joace pentru glorie și suporteri”, a mai spus Gabriel Țapu.

Antrenorul le-a transmis apoi copiilor să fie conștiincioși și ambițioși pentru a reuși și în sport, mai ales că în fotbal. Asta deoarece, Federația Română de Fotbal a obligat cluburile din țară să acorde o mai mare atenție tinerilor care termină junioratul. ”La nivel de Liga 3 este nevoie de trei jucători care nu au împlinit vârsta de nouăsprezece ani, așa că dintre voi poate va reuși vreo unul să ajungă să-l antrenez la Liga 3. Apoi, și la Liga 2 și Liga 1 se cer jucători tineri și foarte tineri. Federația Română de Fotbal vrea să dea șanse mai mari copiilor noștri pentru ca mai apoi aceștia să devină jucători la echipele bune ale României. Trebuie să credeți în voi și să aveți visuri mari pentru a ști unde vreți să ajungeți”, a mai spus copiilor antrenorul Gabriel Țapu înainte de a se suna de ieșire.

Text și foto: Mihalcea Marcel – DJST Neamț.

 

Pagină din revista lunară a Federației Române de Fotbal dedicată echipei de fotbal din Tămășeni, Neamț

 

 

Tereza Pîslaru a acceptat provocarea proiectului „Campionii României în şcoală, liceu şi universitate“ de a vorbi într-o sală plină de elevi despre sport şi importanţa acestuia în ceea ce priveşte dezvoltarea unui om din mai multe puncte de vedere. Fosta portăriţă a naţionalei de handbal feminin a României şi a echipelor de club CSM Roman, Oltchim Râmnicu Vâlcea, Silcotub Zalău, FibrexNylon Piatra Neamţ şi RK Zaječar (Serbia) a fost invitată să îşi prezinte concluziile şi amintirile adunate după mai bine de 20 de experienţă acumulată pe terenul de handbal. S-a consemnat momentul la Colegiul Naţional „Roman Vodă“ din municipiul Roman în ziua de miercuri, 25 aprilie 2018. Cât a stat în faţa sălii şcolii amintite şi a derulat amintiri, Tereza Pîslaru a fost destinsă, dar când a trecut pragul încăperii în care a urmat întâlnirea a realizat că este pentru prima dată când va vorbi în faţa unui număr de aproape 150 de elevi. Au cuprins-o emoţiile. „Este pentru prima dată când am ocazia de a vorbi în faţa atâtor oameni. Până acum eu am «vorbit» prin jocul meu doar pe teren“, a spus la început fosta handbalistă.

În faţa audienţei Tereza Pîslaru a recunoscut că a început handbalul din pură întâmplare. Părinţii săi, ambii înalţi, au fost văzuţi la o petrecere se pare de antrenorul emerit Ioan Holban. Acesta i-a întrebat dacă nu cumva au copii, iar când a aflat că au două fete le-a spus s le trimită la handbal. „Nu m-am gîndit niciodată să fac handbal, dar ştiam ce înseamnă sportul pentru că mama mea a făcut canotaj. Întâmplarea a făcut ca eu să ajung la handbal“, a recunoscut râzând jucătoarea lăsând impresia că mai dispăruseră din emoţii. Astfel, Tereza a ales să meargă la pregătire şi singura variantă a fost LPS Roman. Încă de la început drumul i-a fost călăuzit spre poartă de antrenorul Ioan Ungureanu, „deşi, ca orice copil voiam mingea şi golul“. Şi în 1999 a devenit campioană europeană la categoria junioare la turneul final găzduit de Germania. Un an mai târziu a venit un alt succes pentru generaţia din care a făcut parte portăriţa din Roman: aur la Campionatul European de tineret din Franţa. În 2001, României i s-a cântat imnul la finalul Campionatului Mondial Universitar din Spania, în timp ce Tereza Pîslaru a fost desemnată cea mai bună portăriţă a întrecerii. Între timp, la nivel de echipă de club handbalista trecuse la seniorat. A câştigat în 2001 prima medalie a handbalului feminin nemeţean în Liga Naţională, bronz cu FibrexNylon Piatra Neamţ. 2001 a fost însă şi anul unei mari dezamăgiri. „Eram la lot. Eram bucuroasă de reuşita noastră de la club şi aşteptam toamna pentru un nou campionat bun cu echipa din Piatra Neamţ, dar a sunat telefonul şi când mi s-a spus că trebuie să îmi caut altă echipă am crezut că îmi face cineva o glumă. Am plâns apoi multe nopţi părina Piatra Neamţ alături de colegele mele. Noi nu voiam să plecăm de la Piatra Neamţ“, a povestit Tereza Pîslaru, având şi acum în glas o urmă de regret. A urmat ascensiunea şi la seniorat. Ajunsă la Silcotub Zalău, portăriţa a dat peste un nou sistem de pregătire: mai dur şi mai accesat pe forţă. Dar împreună cu echipa lui Gheorghe Tadici a câştigat campionatul şi a jucat în Liga Campionilor. Oltchim Râmnicu Vâlcea a fost următoarea oprire în cariera romaşcancei. Cei cinci ai petrecuţi la Zalău au fost completaţi cu alţii cinci la Vâlcea. A căştigat Cupa Cupelor în 2007, a luat titluri în România şi a făcut parte din echipa care în 2010 a jucat finala Ligii Campionilor. „Pentru tot ceea ce am realizat în viaţă am muncit foarte mult. Au fost zile petrecute departe de familie. Când eram junioară nu existau telefoane ca acum. Erau din acelea cu cartelă şi-mi sunat părinţii din cantonament şi le povesteam cum este. Şi părinţii mei m-au sprijinit necondiţionat. Dar îmi era dor de ei, de sora mea, de familie, de prietenii mei. Dar şi sportul îmi plăcea. Este foarte important să îţi placă ceea ce faci pentru a nu considera că este greu, că este fără rost. Şi este important să crezi că poţi ajunge mai sus şi mai bun. Am vrut mereu să fiu mai bună, să confirm că nu degeaba am luat ultima medalie, că pot câştiga şi alta şi că pot să îmi ajuta echipa. Rolul fiecăruia într-o echipă este important. De la preşedinte şi până la oamenii care sunt pentru organizarea unui meci sau a unui antrenament“, a afirmat handbalista.

 

Gestul care a lăsat-o fără replică după semifinala mondialului din Rusia

Un astfel de parcurs plin de realizări la echipele de club nu puteau să o lase pe Tereza Pîslaru în afara lotului naţional de senioare. Iar medalia de argint câştigată la mondialul din Rusia, în 2005, i-a rămas în suflet sportivei. „Ca să vă spun cât de important este rolul unui om într-o echipă şi cât de mult se implică toţi mai ales emoţional, vreau să vă povestesc un moment care pe mine m-a lăsat fără replică. După semifinala Campionatului Mondial, câştigată contra Ungariei (n.n. – scor 26-24), am apărat o aruncare de la şapte metri pe final. A fost un moment important al jocului şi ne-am calificat în finală. La câteva ore după meci, cînd eram la masaj şi toţi eram extrem de bucuroşi, maseourul nostru m-a întrebat: «Care e piciorul cu care ai apărat acea aruncare?» Eu i l-am arătat şi el m-a pupat pe tibie şi a chiuit de bucurie şi a spus imediat: «Ăsta e piciorul care ne-a dus în finală». Toţi am râs cu poftă şi eram în al nouălea cer. În noaptea aceea am adormit greu, deşi ştiam că a doua zi urma să jucăm finala cu Rusia“, şi-a amintit Tereza Pîslaru. Aceasta a rămas uimită în ziua finalei de felul în care arăta sala de la Sankt Petersburg. Conform statisticilor oficiale, au fost în tribune 10.500 de spectatori. Mulţi români au fost prezenţi pentru a încuraja selecţionata tricoloră. Iar în echipa naţională era atunci o altă jucătoare originară din Neamţ. Este vorba despre Ana Maria Lazer, fostă junioară la LPS Piatra Neamţ şi jucătoare la FibrexNylon Piatra Neamţ, Silcotub Zalău şi Gyor (Ungaria). „Ce sentiment de mândrie am trăit atunci nu am mai trăit niciodată. Cred că erau români veniţi din toate colţurile lumii. Erau atâtea steaguri tricolore şi toată lumea ne încuraja încât la încălzire parcă zburam. Eram încrezătoare, dar am avut în faţă un adversar extraordinar“, le-a mai povestit handbalista tinerilor de la Colegiul Naţional Roman Vodă. Un alt eveniment sportiv de mare amploare la care a fost Tereza Pîslaru s-a numit Jocurile Olimpice de la Beijing, în 2008. Pentru ea a fost un moment important în care a avut şansa de a vedea pe viu legende ale sportului mondial precum Michael Phelps, Usain Bolt, Kobe Bryant, LeBron James, dar şi de a face parte dintr-o delegaţie tricoloră cu nume importante în sportul mondial precum Constantina Diţă, Ana Maria Brînză, Sandra Izbaşa, Marian Drăgulescu sau componentele lotului României de canotaj.

La mulţi ani Tereza!

Şi pentru că pe 28 aprilie este ziua de naştere a invitatei DJST Neamţ în proiectul „Campionii României în şcoală, liceu şi universitate“, trebuie să i se ureze numai de bine unei foste handbaliste de top a României. La 36 de ani se consideră un om împlinit. Este căsătorită şi are două fete. Şi visuri.

Text şi foto: Marcel Mihalcea - DJST Neamţ.

 

Tereza Pîslaru şi Marcel Şerban (profesorul de sport la CNRV Roman)